Peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar au participat la cercetarea evaluativă privind desfășurarea activităților cu elevii în perioada de suspendare a activității față-în-față, martie 2020 – februarie 2021. 70% dintre aceștia semnalează că profesorul lucrează mai mult decât de obicei, însă în aceeași măsură sunt de acord că abilitățile digitale dobândite în această perioadă sunt achiziții utile pentru activitatea didactică viitoare. În perioada școlii online, motivația pentru cariera didactică a scăzut pentru 10% dintre profesori, în timp ce 30% se declară mai dedicați profesiei în urma acestei experiențe. Nivelul crescut de stres psihic, social, tehnic este raportat ca fiind un inconvenient major.

Colectivul de cercetare este format din cadre didactice universitare și cercetători cu preocupări constante pentru inovare în educație prin utilizarea resurselor și instrumentelor digitale, de la Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea de Vest, Universitatea Babeș-Bolyai, Proiectul CRED, Proiectul ROSE, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație.

Ciprian Fartușnic, cercetător științific principal gr. I, Unitatea de Cercetare în Educație (CNPEE) și coordonator partener CNPEE, Proiectul CRED, constată că „rezultatele de cercetare ale acestui studiu amplu ne oferă date de cercetare foarte utile pentru a înțelege mai bine implicațiile pandemiei COVID 19 asupra sistemului nostru de educație. Am obținut date privind desfășurarea activităților didactice la distanță sau online care confirmă așteptările echipei de cercetare, dar și rezultate surprinzătoare, care invită la reflecție și la o analiză sistematică. De exemplu, există rezultate care ne indică faptul că pentru o parte dintre profesorii participanți la cercetare, întreruperea cursurilor față în față a fost un moment de repoziționare în raport cu propria disciplină. Cu alte cuvinte, această perioadă a reprezentat (și) un context de chestionare a unor convingeri, de părăsire a unor rutine și de redefinire a așteptărilor de la elevi, atât în ceea ce privește rezultatele învățării, cât și alte aspecte din perspectivă socio-emoțională, precum autonomia în învățare. De asemenea, observăm un număr semnificativ de profesori care declară că și-au dezvoltat diferite competențe digitale, de la cele de utilizare a unor platforme sau aplicații, la folosirea și chiar crearea unor resurse educaționale. Astfel, studiul este un instrument util pentru a explora și valorifica oportunitățile pe care aceste timpuri fără precedent le-au oferit sistemului de educație, dincolo de toate provocările pe care le-au adus.

Pentru cercetare, sunt luate în calcul 10.246 de chestionare completate online de cadre didactice din învățământul preuniversitar în perioada 4-20 februarie 2021. Unele date au fost corelate cu rezultatele etapei I (martie 2020), cu 6.436 de respondenți din învățământul preuniversitar. Investigația relevă măsurile de sprijin necesare și poate constitui baza pentru decizii la nivel local și din partea Ministerului Educației.

Infografic: Harta unui an de școală online

Olimpius Istrate, conferențiar la Universitatea din București și coordonator elearning în proiectul CRED, afirmă că „este vorba de o schimbare de mentalitate. Educația începe să se așeze în noi cadre, în care tehnologia complementarizează și consolidează pedagogia, devine premisă pentru pedagogii inovative și schimbă fundamental procesul didactic. Încă încercăm să găsim formula optimă, de echilibru între strategiile didactice și tehnologiile digitale, însă climatul instituției școlare și accesul la tehnologie sunt foarte importante.


Pentru un profesor din ziua de azi, desfășurarea unei activități de calitate cu elevii se ancorează mai degrabă în pedagogie (60%), decât în tehnologie (36%). La începutul pandemiei, în opinia profesorilor, tehnologia ocupa un loc central al activității didactice (57%), depășind cu mult preocupările privind aspectele pedagogice (38%). „Este un semnal că, între timp, perspectiva s-a modificat, în sensul că eficiența educației online, în opinia profesorilor, este adusă de felul cum curriculumul clasic este «tradus» și predat în varianta online, prin ce metode și strategii, cum este stimulată interactivitatea, cum pot fi menținute apropierea inter-subiectivă și suportul afectiv, prin ce forme și instrumente se realizează evaluarea sau se întărește motivația în învățare.” remarcă prof.univ.dr. Constantin Cucoș, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

Cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță sunt, în ordine (în funcție de scorul pe o scală de la 1 la 4):

  • Nivelul de stres psihic, social, tehnic: 2.59
  • Lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea și desfășurarea activităților online: 2.39
  • Insuficient timp pentru planificarea/ organizarea lecțiilor: 2.36
  • Lipsa unui computer suficient de performant: 2.27
  • Lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale: 2.27
  • Lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare: 2.25
  • Lipsa unui spațiu adecvat (acasă) pentru realizarea de activități didactice: 2.23

La o comparație între cadrele didactice din școli din mediul rural și urban, apar diferențe semnificative în special în ce privește accesul la tehnologie – echipamente, internet, suport specializat în configurarea și utilizarea aplicațiilor și platformelor digitale:

Acest studiu arată încă o dată că eLearning este Learning. Chiar dacă dimensiunea emoțională a fost mai pregnantă, profesorii au încercat să își atingă obiectivele din domeniul cognitiv, așa cum rezultă ele din curriculumul național. Anul pandemiei a fost poate, mai mult decât oricând, un an al învățării pentru profesori. Chiar dacă părea că avem competențe în utilizarea instrumentelor digitale, practica utilizării acestora  în situații reale a fost insuficienta și ne-a pus în situația de a învăța permanent «o nouă didactică», dar și utilizarea unor instrumente digitale noi și tehnici online specifice și metode de abordare a managementului clasei. Drumul de la transferul informației la crearea cunoașterii nu a fost nicicând mai dificil.”, spune Prof. Radu Jugureanu, Horváth & Partners Management Consultants, Team leader al echipei de asistență tehnică pentru proiectul ROSE.

Transpunerea activităților didactice în noua formulă presupune o combinație de competențe didactice, de management educațional, tehnice, precum și un cadru administrativ și organizațional favorabil. Sprijinul persoanelor resursă din proximitate, în special a directorilor de școli, a fost definitoriu – rolul acestora se confirmă și justifică, încă o dată, nevoia de manageri buni pentru succesul instituției educaționale, atât în pandemie cât și situații de „normalitate”. Apar, totuși, în această ecuație a reușitei realizării procesului de educație, elevii, părinții și membri ai familiei cadrului didactic. În situațiile școlii de acasă, am avut ocazia să asistăm la lecții și, de multe ori, să contribuim. „Este un moment care poate fi valorificat pentru o schimbare de atitudine a părinților față de școală și a profesorilor față de elevi și părinți, în sensul colaborării autentice și sprijinului reciproc, în beneficiul tuturor.” – dr. Simona Velea, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, SNSPA.

Anul de învățământ online, prin care a trecut sistemul educațional românesc, ne-a obligat să regândim în profunzime binomul «clasic» ce definește orice act educațional. Astfel, pe lângă predare și învățare, apare în mod pregnant cel de-al treilea termen – tehnologia – menită să susțină, să îmbogățească și să sprijine întregul proces. Deși importanța utilizării tehnologiilor digitale în educație este de necontestat, experiența ultimei perioade de învățământ mediat tehnologic ne-a adus o certitudine și multe incertitudini. Este sigur că evoluția viitoare a sistemelor educaționale nu va mai putea fi concepută în afara contextului tehnologic extrem de dinamic. Pe de altă parte, această încorporare a tehnologiei în educație ridică o multitudine de întrebări atât teoretice cât și practice, întrebări ce, cu siguranță, își vor putea găsi răspunsurile și prin derularea unor astfel de cercetări la nivel național”, este de părere prof. dr. Ciprian Ceobanu, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

La rândul lor, elevii întâmpină dificultăți similare în activitățile de învățare la distanță, ierarhizate de cadrele didactice după cum urmează:

  • Dificultăți tehnice – de acces, conectare, afișare: 2.86
  • Lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii: 2.85
  • Nivelul insuficient al competențelor digitale: 2.74
  • Lipsa unui program bine structurat, determinând sincope în învățare: 2.74
  • Lipsa unui spațiu adecvat pentru realizarea de activități de învățare online: 2.70
  • Acces limitat la Internet: 2.66

Perioada îndelungată de distanțare fizică își pune amprenta pe activitățile zilnice, schimbând rutinele fizice și intelectuale, alterând, cel puțin pentru un timp, modul în care copiii relaționează. Lipsa interacțiunii directe, în grupul de învățare, cu colegii și cu profesorii, are repercusiuni asupra dimensiunii sociale, emoționale și afective a dezvoltării copiilor, opinează cadrele didactice, cele mai multe înclinând să creadă că efectele sunt iremediabile.

Din păcate, aceste efecte sunt mai degrabă negative, iar profesorii trag un semnal de alarmă în ce privește dezvoltarea socio-emoțională a copiilor în această perioadă în care școala s-a desfășurat la distanță.

Lipsa contactului uman poate fi parțial compensată prin activități de educație la distanță bine proiectate. Perioada de suspendare a școlii față-în-față a constituit, pentru multe cadre didactice, o perioadă de explorări și de dezvoltare profesională.

Cadrele didactice au dovedit o mare putere de adaptabilitate în această perioadă, cei mai mulți dintre profesori căutând activ cele mai bune modalități de lucru cu elevii”, afirmă prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din București. „Spre exemplu, peste trei sferturi dintre cei chestionați spun că decizia asupra alegerii platformei de elearning a fost luată de către conducerea școlii sau a aparținut inspectoratului (puține cadre didactice considerând că această opțiune le-a aparținut), totuși, doar 34% dintre cei chestionați afirmă că s-au limitat la aceste platforme recomandate oficial,  restul de două treimi spunând că au apelat și la alte platforme. Avem aici un bun nivel de motivație pentru un proces de învățământ de bună calitate, majoritatea cadrelor didactice au căutat în această perioadă să găsească cele mai bune modalități de lucru și nu s-au mulțumit să urmeze doar  deciziile «centrale». Este o perspectivă care este potențată și de un alt item, în care pentru mai mult de jumătate dintre cei chestionați motivația pentru cariera didactică a rămas constantă în această perioadă, pentru 30,5% a crescut și doar pentru 10 procente dintre cei întrebați în cercetare această motivație a scăzut. Avem astfel nu doar o constantă pentru profesie, avem un plus, o creștere, motivația pentru profesie fiind într-o dinamică pozitivă în ciuda condițiilor impuse de către pandemie. Într-o concluzie de lucru, putem spune că în perioada pandemiei opțiunea pentru carieră s-a cristalizat la un grad superior pentru profesori, aceștia au dat dovadă nu doar de creativitate și adaptabilitate, ci și de implicare în împingerea înainte  unui proces care părea că ar putea să se blocheze. Așa cum bănuiam, corpul profesoral rămâne coloana vertebrală a oricărei schimbări sociale!

Un segment important al cadrelor didactice devine mai eficient. E un proces de durată, abia început, accelerat de pandemie, și este evidentă contribuția unor proiecte mari cum este proiectul CRED, precum și aportul «extern» din acest ultim an – companii, ONG-uri, părinți. Începem să înțelegem mai bine ce se întâmplă și ce nu se întâmplă în educație, înțelegem că ne putem implica și începem să avem cu toții așteptări mai mari și mai adecvate educației secolului nostru.”, afirmă conf.univ.dr. Merima Carmen Petrovici, manager al proiectului „Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru toți” – CRED.

Utilizarea datelor cercetării ca fundament pentru decizii strategice sau operaționale într-un domeniu reduce riscurile unor efecte nedorite, crește șansele de reușită și optimizează costurile. În domenii precum medicina sau ingineria, luarea unor decizii nefundamentate pe date provenite din cercetare pare de neconceput. Deși același lucru ar trebuie să se întâmple și în domeniul educațional, cercetarea educațională și valoarea ei adăugată pentru practica instructiv-educativă nu este la fel de evidentă pentru simțul comun și, de multe ori, nici pentru decidentul politic și nici pentru practicianul de la catedră. De aceea cred că este de datoria noastră să facem cât mai multe cercetări educaționale în România și să le comunicăm. Acest studiu, cu peste 10000 de respondenți, poate constitui un bun exercițiu și un bun exemplu.”, în viziunea dr. Marian Ilie, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, Universitatea de Vest din Timișoara.

Datele din aceste cercetări de anvergură constituie întotdeauna o provocare și o satisfacție, prin cheile de descifrare a realității pe care le descoperim și prin miza pe care o propun. Ne ajută să înțelegem mai bine realitățile educației pentru a fi mai buni în ceea ce facem, în ceea ce suntem și în ceea ce vrem să devenim – cadre didactice, decidenți, cercetători și, poate în primul rând, studenții noștri”, ne spune conf.univ.dr. Adrian Labăr de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, membru în echipa proiectului de cercetare.

„Lecțiile învățate în această perioadă trebuie cu siguranță învățate, astfel încât școala de după pandemie să valorifice abilitățile, competențele și resursele digitale dezvoltate acum. Astfel de cercetări pot deveni suport decizional pentru viitoarele politici educaționale ale decidenților, oferind o diagnoză precisă și consistentă a situației la nivelul întregului sistem de învățământ, cu o largă acoperire geografică. Dacă competențele digitale pot fi formate în timp relativ scurt și prin efort personal, digitalizarea conținuturilor presupune un efort mai amplu și de  durată, însă în această perioadă acest proces a fost accelerat. Dacă m-ar întreba cineva dacă după pandemie școala românească va reveni la ceea ce  a fost înainte, aș răspunde: cred și sper că acest lucru nu se va întâmpla. Experiența didactică în spațiul on-line a produs schimbări la nivelul credințelor, atitudinii, competențelor și abilităților didactice care, cu siguranță, vor fi capitalizate”, afirmă dr. Cătălin Glava, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Infografic: Harta unui an de școală online

Raportul final va fi disponibil la sfârșitul lunii martie.

* * *

Textul raportului din prima etapă (martie-aprilie 2020), „Școala online. Elemente pentru inovarea educației”, poate fi accesat pe situl Universității din București: unibuc.ro/wp-content/uploads/2020/05/Scoala_Online_Raport_aprilie_2020.pdf. Rezumate:

 

Imagine: Andrew Neel, pe Pexels